Cadrul didactic si succesul scolar

1.COMPETENTA PEDAGOGICA

   Personalitatea cadrului didactic este o parte importanta a succesului si eficientei in aceasta profesie, ea influentand rezultatele procesului de invatare.Aptitudinea pedagogica e principalul factor de success in procesul instructive-educativ.

   Componentele aptitudinii pedagogice sunt: competenta stiintifica( o solida pregatire de specialitate), competenta psihopedagogica( capacitatea de a face accesibil materialul de invatare) si competenta pasihosociala(capacitatea de a stabili usor relatii cu altii).Tot in aceeasi arie de continut se afla si tactul pedagogic definit ca fiind “gradul calitativ al interactiunii sociale dintre elev si profesor; gradul de adecvare a comportamentului profesorului fata de fiecare elev, gradul motivatiei pozitive a rezultatelor la invatatura si a comportamentului elevului; gradul de dezvoltare a personalitatii elevului ; gradul de respectare a particularitatilor psihice ale elevului si asigurarea unui climat optim al activitatii instructive-educative; rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor propuse”(STEFANOVICI, 1979).

   A da dovada de tact pedagogic presupune multa inventivitate, ingeniozitate, act de creatie.

   Termenul de competenta pedagogica are o sfera de cuprindere mai mare, presupunand si rezultatele activitatii, pe langa cunoastere si capacitatea de a efectua un lucru bine, correct.Competenta didactica e operationalizata  in 5 competente specifice:  competenta cognitive, afectiva, exploratorie, de performanta si competenta de a produce modificari observabile  ale elevilor in urma relatiei pedagogice.Accentul pus pe performanta, pe eficienta predarii, i-a determinat pe cercetatori sa contureze un profil psihologic al profesorului spre identificarea trasaturilor de personalitate care influenteaza randamentul la invatatura al elevului.

   Unul dintre studii identifica trei structure de comportament:

a)      afectiune, intelegere, prietenie;

b)      responsabilitate, spirit metodic, sistematizare;

c)      imaginatie, entuziasm.

   In general, profesorii plini de viata , stimulativi, inventive si entuziasti fata de material pe care o predau au mai mult succes, iar elevii sunt mai productivi. Aceasta abilitate a profesorului de a evalua realist trebuintele celui care invata implica capacitate empatice, de transpunere in situatia elevului din dorinta de a-l intelege. Diferentele de comportament ale pofesorilor au dus la definirea unor stiluri educationale.

BIBLIOGRAFIE:

STEFANOVICI,J.,1979,PSIHOLOGIA TACTULUI PEDAGOGIC AL PROFESORULUI, EDP, BUCURESTI;

MARCUS,S. , 1999, COMPETENTA DIDACTICA, ED.ALL, BUCURESTI;

MITROFAN,N,1988,APTITUDINEA PEDAGOGICA,ED.ACADEMIEI, BUCURESTI