Rolul cadrului didactic

ROLUL CADRULUI DIDACTIC

   Din imbinarea factorilor de rol cu trasaturile de personalitate ale cadrului didactic, putem distinge trei roluri , din care au fost derivate trei stiluri comportamentale(Paun, 1999): stilul normativ centrat pe sarcina; stilul personal- orientat spre membrii grupului si stilul tranzactional- cu accent fie pe aspectele institutionale, fie pe cele personale.

   La intrebarea “ care este stilul optim in raport cu conditiile date?” raspunsul este ca nu exista un stil educational general valabil pentru toate situatiile didactice. Alegerea variantei optime presupune, din partea profesorului, un ansamblu de competente referitoare la : analiza corecta a situatiilor, imaginarea mai multor alternative de actiune, anticiparea consecintelor.

   Rolul profesorului implica mai multe sarcini: reprezentant al autoritatii publice, transmitator de cunostinte si educator, evaluator al elevilor, partener al parintilor, membru in colectivul scolii, coleg.

    Adesea profesorul se gaseste in situatii conflictuale, precum: relatia cu parintii si cu scoala. Cel mai important conflict de rol este acela dintre transmiterea cunostintelor si calitatea de educator a cadrului didactic. La unii predomina preocuparea pentru transmiterea de cunostinte, altii sunt preocupati pentru a forma. Solutia pentru detensionarea conflictelor este organizarea unui invatamant educativ articuland tendintele instructive – educative.

   Profesorul este figura centrala a reformei educationale contemporane: el trebuie sa renunte la rolul sau traditional si sa se transforme intr-un planificator al actiunilor de grup.

    EXPERIENTE PERSONALE

    Personal, am imbratisat aceasta meserie motivata fiind de personalitatea a doi profesori extraordinari, care mi-au predate in liceu, doua exemple de demnitate, daruire si competenta profesionala. Unul dintre ei a fost profesorul de matematica, iar celalalt, diriginta mea, profesoara de limba si literatura romana. Cei doi erau cadre didactice cu o puternica personalitate, dublata de o temeinica pregatire psihopedagogica si metodica. Au reusit sa ne insufle respect si dragoste atat  pentru materiile  predate, pentru propriile persoane, cat si pentru meseria de dascal.

   De nenumarate ori, pe parcursul celor 11 ani de activitate didactica, atunci cand m-am confruntat cu diferite situatii-problema, imi puneam intrebarea “ cum ar fi reactionat ?” unul sau celalalt dintre profesorii dragi.

    Una dintre marile mele satisfactii profesionale este faptul ca amintirea mea a ramas vie in memoria fostilor mei elevi. Faptul ca unii ma opresc pe strada, altii ma suna, altii ma cauta acasa , unii ca sa-mi prezinte realizarile lor profesionale, familia, copiii, altii ca sa discutam problemele aparute in viata de zi cu zi, este o compensatie suficienta pentru cat suflet am pus in fiecare generatie de copii care a iesit din mainile mele.

Note bibliografice:

Marcu,S, 1999, Competenta didactica, Ed. ALL, Bucuresti

Profesia de cadru didactic

PROFESIA DE CADRU DIDACTIC

1.DISTINCTIA PERSOANA/PERSONALITATE

  Prin atractie paronimica, fiecare are sentimentul ca foloseste corect termenul de personalitate.Termenii de persoana si personalitate sunt foarte frecvent utilizati in limbajul cotidian in diverse situatii.Insa semnificatia lor difera; astfel termenul de persoana desemneaza individual uman concret, in timp ce termenul de personalitate reprezinta un ansamblu de caracteristici care permit descrierea acelei personae, identificarea ei printre celelalte.Din perspective psihopadagogiei, personalitatea e definita ca fiind “ organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau characteristic” Unitatea , coerenta si echilibrul personalitatii se exprima prin constiinta, structurile subconstiente si constiente.Nucleul constiintei este constiinta morala care se formeaza prin educatie, fiind latura responsabila in viata sociala a personalitatii. Nivelul inconstientului detine un imens deposit de experienta de viata, impulsuri, tendinte si deprinderi. Subconstientul contine totalitatea acelor evenimente ale vietii trecute care se exprima involuntary si latent in toate conduitele curente. Personalitatea cadrului didactic este suportul actului educativ.

2.PROFESIA DE CADRU DIDACTIC

   Meseria de educator este o frumoasa profesie, plina de farmec si de contradictii: placuta si aspra, umila si mandra, exigenta si libera, o meserie in care mediocritatea nu e permisa, o meserie care epuizeaza si invioreaza. Ea se incadreaza in sfera profesiilor care cer competenta, daruire, umanism, deoarece se lucreaza cu un material sensibil si pretios- omul in devenire.Rolul educatorului e de a instrui si de a educa, de a dirija si de a corecta, de a perfectiona si evalua procesul formarii omului de maine. Aceasta prosesiune nu asigura detinatorului putere, influenta sau venituri superioare , dar confera prestigiu si satisfactie.A fi professor e un risc asumat. A-i instrui pe altii inseamna rabdare, incertitudine, descurajare, multe ore de studio, iar rezultatele nu pot fi masurate cantitativ, nici imediat. In clasa, cadrul didactic ofera elevilor lectii de viata; el stimuleaza si intretine curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modeleaza comportamentele sociale, le intareste increderea in fortele proprii si ii ajuta sa-si gaseasca identitatea.

     Principala calitate a unui cadru didactic este vocatia pedagogica, exprimata in “ a te simti chemat, ales pentru aceasta sarcina si apt pentru a o indeplini” ( RENE HUBERT). El considera ca vocatiei pedagogice ii sunt caracteristice trei elemente: iubirea pedagogica, credinta in valorile sociale si culturale, si constiinta responsabilitatii.

     Arta pedagogica inseamna inainte de toate “ arta de a te pune la dispozitia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le intelege universal, de a le sesiza interesele care ii anima”, afirma M.A.BLOCH (1968) si este un dar pe care candidatii la functia de professor il au sau nu.O buna formare profesionala poate ajuta acest dar sa se dezvolte.

     A forma copii in sensul deplin al cuvantului e deosebit de greu.E o arta care presupune o buna cunoastere a potentialului copiilor, stabilirea unui scop si a unui ideal pentru demersurile educative.

BIBLIOGRAFIE:

BLOCH,M.A., 1968,”LA FORMATION DES ENSEIGNANTS”, IN REVUE FRANCAISE DE PEDAGOGIE, NR.3

SALAVASTRU, DORINA, 2007, PSIHOLOGIA EDUCATIEI, ED.POLIROM, IASI.

Cadrul didactic si succesul scolar

1.COMPETENTA PEDAGOGICA

   Personalitatea cadrului didactic este o parte importanta a succesului si eficientei in aceasta profesie, ea influentand rezultatele procesului de invatare.Aptitudinea pedagogica e principalul factor de success in procesul instructive-educativ.

   Componentele aptitudinii pedagogice sunt: competenta stiintifica( o solida pregatire de specialitate), competenta psihopedagogica( capacitatea de a face accesibil materialul de invatare) si competenta pasihosociala(capacitatea de a stabili usor relatii cu altii).Tot in aceeasi arie de continut se afla si tactul pedagogic definit ca fiind “gradul calitativ al interactiunii sociale dintre elev si profesor; gradul de adecvare a comportamentului profesorului fata de fiecare elev, gradul motivatiei pozitive a rezultatelor la invatatura si a comportamentului elevului; gradul de dezvoltare a personalitatii elevului ; gradul de respectare a particularitatilor psihice ale elevului si asigurarea unui climat optim al activitatii instructive-educative; rezultatele obtinute in atingerea obiectivelor propuse”(STEFANOVICI, 1979).

   A da dovada de tact pedagogic presupune multa inventivitate, ingeniozitate, act de creatie.

   Termenul de competenta pedagogica are o sfera de cuprindere mai mare, presupunand si rezultatele activitatii, pe langa cunoastere si capacitatea de a efectua un lucru bine, correct.Competenta didactica e operationalizata  in 5 competente specifice:  competenta cognitive, afectiva, exploratorie, de performanta si competenta de a produce modificari observabile  ale elevilor in urma relatiei pedagogice.Accentul pus pe performanta, pe eficienta predarii, i-a determinat pe cercetatori sa contureze un profil psihologic al profesorului spre identificarea trasaturilor de personalitate care influenteaza randamentul la invatatura al elevului.

   Unul dintre studii identifica trei structure de comportament:

a)      afectiune, intelegere, prietenie;

b)      responsabilitate, spirit metodic, sistematizare;

c)      imaginatie, entuziasm.

   In general, profesorii plini de viata , stimulativi, inventive si entuziasti fata de material pe care o predau au mai mult succes, iar elevii sunt mai productivi. Aceasta abilitate a profesorului de a evalua realist trebuintele celui care invata implica capacitate empatice, de transpunere in situatia elevului din dorinta de a-l intelege. Diferentele de comportament ale pofesorilor au dus la definirea unor stiluri educationale.

BIBLIOGRAFIE:

STEFANOVICI,J.,1979,PSIHOLOGIA TACTULUI PEDAGOGIC AL PROFESORULUI, EDP, BUCURESTI;

MARCUS,S. , 1999, COMPETENTA DIDACTICA, ED.ALL, BUCURESTI;

MITROFAN,N,1988,APTITUDINEA PEDAGOGICA,ED.ACADEMIEI, BUCURESTI

Stiluri Educationale

      Stilul educational constituie o sinteza de calitati, capacitati si componente educationale, manifestate in modalitati de proiectare, organizare, desfasurare si evaluare a activitatilor instructiv-educative.

     Se pot distinge urmatoarele tipuri de stiluri :

a)      in plan vertical : individuale, bazate pe identitatea fiecarui profesor;

                                 grupale, referitoare la profesori cu particularitati stilistice asemanatoare;

b)       In plan orizontal : dupa eficienta invatarii :stil centrat pe profesor si stil centrat pe elev ; dupa structura de personalitate a profesorului : apropiat sau distant, metodic, sistematic sau neorganizat, stimulativ sau rutinar.

Stilul imprima pecetea personalitatii in rezolvarea problemelor.In functie de rolul dominant al profesorului, se pot distinge urmatoarele stiluri :

1)AUTORITAR caracterizat prin hotarare in luarea deciziilor, in promovarea tacticilor predarii, a modalitatilor de lucru, a tehnicilor si etapelor activitatii care sunt comunicate si dirijate efectiv de catre el ; profesorul structureaza timpul, initiativele nu sunt incurajate si nici admise ; el recompenseaza ori sanctioneaza atitudinile si rezultatele instruirii elevilor si se mentine la o anumita distanta de grup ;

2)DEMOCRAT- inseamna cooperare si conlucrare cu elevii ; profesorul propune mai multe variante de predare-invatare, elevii avand posibiltatea de a alege ; elevii au libertatea de a se asocia cu cine doresc pentru a rezolva anumite sarcini si probleme ale invatarii ; profesorul prezinta criteriile comune de apreciere, de laudare, de criticare pe care le respecta in comun cu elevii ; el se comporta ca un membru al grupului ;

3)’’LAISSEZ-FAIRE’’ se refera la un conducator pasiv, indiferent, care considera ca intotdeauna e suficient ce, cat si cum preda ; accepta deciziile elevilor si le ofera ajutor la cererea lor .

   Efectele celor trei stiluri educationale difera : stilul autoritar imprima comportamente de invatare mecanica, de tip executorii, marcate de agresivitate si rabufniri ; stilul democrat ofera rezultate acceptabile din punct de vedere social si superioare pe plan didactic ; stilul »laissez-faire » este cel mai deficitar prin nivelul scazut al aspiratiilor si exigentelor pedagogice ale predarii, lasarea procesului didactic sa mearga de la sine nu poate avea decat rezultate slabe in invatare si in conduita.

   In concluzie, stilul educational optim este cel democrat care furnizeaza mentalitatea de participare voluntara, constiinta caracterului facultativ al sarcinilor invatarii.

Note bibliografice :

Cucos C.(1998) (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivat si grade didactice, Polirom, Iasi ;

Dragu,A.(1996), Structura personalitatii profesorului, Bucuresti,EDP ;

Toma,St.(1994),Profesorul, factor de decizie, Bucuresti, Editura Tehnica;

Achim F.,Boja A.,Ignat O.,Maier M.,Pirau T(2009)., Prelegeri de didactica generala, Edit.Universitatii de Nord, Baia Mare.